Dacă în Biserica Apostolică persoana predicatorului era distinctă de cea a preotului, nu putem spune acelaşi lucru azi. Din pricini pe care le vom discuta în continuare, predica în Biserică a fost supusă unui control sever, aşa încît dreptul de a vorbi în adunări a fost revendicat exclusiv clericilor, adică persoanelor aflate în directă dependenţă canonică de episcop şi, deci, de aparatul statului.

Prin această măsură de protecţie s-a încercat, chipurile, evitarea declanşărilor unor grupuri eretice, scăpate de sub autoritatea episcopală. Lucru care, desigur, nu s-a întîmplat, căci de-a lungul istoriei constatăm că marii ereziarhi au fost mai întotdeauna preoţi, după cum vedem şi mari propovăduitori şi teologi, de talia sfinţilor Maxim Mărturisitorul sau Nicolae Cabasila [1] care nu făceau parte din cler. [2]

În schimb Biserica s-a ales de pe urma identificării preotului cu predicatorul cu o altă mare problemă, aceea care a făcut de-a lungul vremii nu mai puţin rău Bisericii decît toate grupările eretice luate la un loc: imaginea preotului prost şi mîndru.

Lăsînd cu totul la o parte învăţătura Apostolului Pavel care insistă asupra faptului că vocaţia de învăţător şi predicator în Biserică este un dar al Duhului Sfînt şi nu o condiţie care reiese din actul hirotonirii, [3] oficialii Bisericii au ajuns, încetul cu încetul, să insufle în poporul credincios o mentalitate vetero-testamentară asupra ierarhiei. „Tot ce spune preotul, spune bine, pentru că e preot". Oricine contrazice preotul sau îi pune întrebări este văzut ca un răzvrătit sau puţin credincios. Încurajat de această stare de lucruri, preotul ajunge să-şi acopere neştiinţa prin condamnarea iresponsabilă a întrebărilor incomode, dar şi a persoanelor care le adresează.

Toate argumentele îndreptate împotriva inconsistenţei credinţei creştine, începînd de la iluminişti şi pînă la ateiştii „ştiinţifici" sovietici planează în jurul prostiei preoţilor exprimate prin gesturi particulare sau prin decrete, bule papale, gramote ocazionale.

Este adevărat că întotdeauna se vor putea găsi noi provocări prin care cineva ar putea să pună un preot sau altul în încurcătură, dar, cu toate acestea, nimeni şi nimic nu dă preotului dreptul de a fi ingnorant şi necioplit.

În Tratatul despre preoţie, în care chestiunii predicii i se acordă un loc primordial, Sfîntul Ioan Gură de Aur (+404) insistă şi asupra acestui pericol, pe care l-am discutat pînă acum:

...preotul riscă să-şi capete faima de mîndru sau de prost, dacă, întemeiat pe autoritatea slujbei sale, închide gura celor care caută răspuns la aceste întrebări fără de răspuns. [4]

Gură de Aur, care pentru toată Ortodoxia este expresia ideală a predicatorului creştin, contrazice vehement imaginea preotului împămîntenită pe meleagurile noastre. Avînd educaţia cea mai de seamă pentru vremea sa, cu studii în drept şi retorică, [5] aristocrat prin naştere şi investit cu cea mai mare treaptă ierarhică – era patriarh al Constantinopolului – marele Ioan critică aspru orice pornire spre mîndrie a clericilor. Preotul nu doar că nu trebuie să primească omagii, ci este dator să fie politicos cu toată lumea, salutînd întotdeauna primul. Din scrisorile către Olimpiada, vedem că patriarhul i se adresează cu formula „Doamna mea", cerînd – ce „blasfemie"! – să fie binecuvîntat de o femeie. [6]

„Eticheta" pe care o impune sfîntul Patriarh preotului ţine atît de bunele maniere reieşite dintr-o blîndeţe şi cuminţenie evanghelică, cît şi de o cultură adecvată societăţii şi vremii în care trăieşte. Preotul este dator să poată discuta atît cu ereticii, cît şi cu oamenii de vază ai timpului său, fie că sînt artişti, savanţi sau politicieni.

Comparîndu-l pe preot cu un conducător de oaste iar mulţimea polemicilor iscate în jurul şi în sînul Bisericii cu un cîmp de luptă, sfîntul Ioan face următorul portret al preotului:

Acelaşi om trebuie să fie şi arcaş, şi aruncător cu praştia, şi căpetenie, şi ostaş, şi general, şi pedestraş, şi cavalerist; să ştie să lupte şi pe mare şi pe metereze. [7]

Cu toate acestea, nu trebuie să rămînem cu impresia că Sfîntul Ioan a ţinut să impună preoţilor o educaţie axată pe dialectică şi retorică în sensul promovat de unele abaţii romano-catolice medievale care, pentru a da un plus de autoritate predicii creştine, recurg la operele filozofilor şi poeţilor antici păgîni. [8] Critic înverşunat al slavei deşarte, Gură de Aur nu încurajează nici paradele gratuite de erudiţie, dar nici trîndăvia întemeiată pe înţelegerea greşită a unor pasaje biblice. Celor care se pare că încercau să se apere prin cuvintele Apostolului Pavel, cel ce s-a numit pe sine „neiscusit în cuvînt, dar nu în ştiinţă", [9] sfîntul patriarh le răspunde:

Dacă aş cere de la preot să aibă dulceaţa cuvîntărilor lui Isocrate, majestatea lui Demostene, gravitatea lui Tucidide, înălţimea lui Platon, da, atunci ar trebui să mi se pună înainte această mărturie a lui Pavel. Dar aşa nu cer de la preot nici una din aceste însuşiri. Nu cer nici podoaba căutată a cuvîntărilor oratorilor păgîni şi nici nu mă interesează cum îi sînt fraza şi stilul. Să fie preotul sărac în cuvinte! Să-şi aranjeze simplu şi fără meşteşugire fraza! Numai să nu fie neiscusit în ştiinţă, să nu fie neiscusit în precizia dogmelor; nici să răpească fericitului Pavel cea mai mare din bunătăţile lui, capul laudelor lui, ştiinţa, ca să-şi acopere propria trîndăvie! [10]

NOTE:

1 Sfîntul Nicolae Cabasila (sec. XIV) este autorul celebrei şi celei mai autoritare tîlcuiri a Liturghiei Ortodoxe, dar şi a unei extraordinare meditaţii asupra lucrării sfintelor taine în fiecare credincios reflectată în „Viaţa în Hristos". Paradoxul este că el a vorbit de lucruri la care, ca mirean, n-a avut acces.
2 Pînă în secolul XI, cînd, prin canonul patriarhului Nicolae al Constantinopolului, monahilor li s-a permis intrarea în Sfîntul Altar, aceştia nu erau percepuţi ca şi clerici. Deşi intrarea în altar a monahilor s-a făcut doar sub pretextul „aprinderii sfeşnicilor şi lumînărilor" (Canonul 1 Nicolae), în mod eronat mulţi îi percep pe monahi ca făcînd parte din cler, ceea ce nu este aşa.
3 „Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întîi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cîrmuirile, felurile limbilor" (Epistola I către Corintheni, 12, 28). Din această categorisire a darurilor făcute de Apostolul Pavel vedem că darul de a învăţa/propovădui este în faţa celui al cîrmuirii administrative revenite episcopului şi preotului. Este fericit cazul cînd darul cîrmuirii coexistă cu cel al învăţăturii, dar, din cele zise de Apostol, este evident că cele două daruri nu se suprapun în mod obligatoriu, aşa cum se străduiesc unii să creadă.
4 Sf. Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoţie, Ed. Sophia, Bucureşti, 2004, pg. 138.
5 A fost elev al celebrului filosof Libanius (314-394). Se spune că Libanius, fiind întrebat pe cine ar fi dorit să-l lase continuator al şcolii sale, ar fi răspuns: "Pe Ioan, dacă nu l-ar fi furat creştinii".
6 Vezi Ioan Gură de Aur, Scrisoriri din exil către Olimpiada şi cei rămaşi credincioşi, Ed. Deisis, Sibiu, 2003.
7 Sf. Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoţie, ed. cit., pg. 132.
8 Vezi această temă dezvoltată în Anul 1000 a lui Georges Duby, Ed. Polirom, 1996.
9 Epistola a doua către Corintheni, 11, 6.
10 Sf. Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoţie, ed. cit., pg. 141-142.